Zona geografică în care se află astăzi România, a fost - în urmă cu peste
10.000 de ani - vatra lumii, locul unde a început cu adevărat
civilizaţia umană. Acest adevăr este destul de greu de digerat pentru
celelalte mari naţiuni, printre care şi cu aspiraţii înalte la titlul de
popor ales.
În zona Olteniei, se înregistrează cea mai veche locuire în bordeie din
lume (18.000 ani inainte de Cristos), cea mai veche activitate de
minerit, cel mai vechi târnăcop de miner descoperit vreodată, cea mai
veche activitate metalurgică a aramei din lume (8.000 ani înainte de
Cristos), cea mai veche scriere din lume (tăbliţele de la Tărtăria,
judeţul Alba 5-6.000 de ani înainte de Cristos). Tot aici s-a inventat
arcul, au apărut primele furnale din Europa şi tot de aici, au plecat şi
s-au format celelalte popoare indo-europene şi nu numai, cum ar fi:
iranienii, carienii, italicii, frygienii, sciţii, cimerienii, triburile
iberice, bascii, sarmaţii, elenii (ahei şi dorieni), fenicienii etc.
Traco-dacii reprezintă cea mai veche şi mai înaltă cultură de pe Pământ, anterioară
civilizaţiei Sumeriene, şi totodată, cea mai numeroasă (180 - 200 de
triburi). Ei puteau fi găsiţi în întreaga Europă (Balcani, Ucraina,
Ungaria, Austria, Germania, Cehoslovacia, Polonia, Italia, Franţa,
Spania, Turcia europeana, Asia Mica, Africa...; chiar şi Burii din
Africa de Sud sunt tot un neam Dac, din care făcea parte însuşi
Burebista).
Scrisul şi odată cu el, istoria, au apărut mai întâi - în spaţiul tracic şi
abia mai târziu - in spaţiul greco-roman, dus probabil acolo tot de
triburile care au migrat de aici. Traco-dacii au avut cea mai veche
agricultură din Europa (neolitic) si printre cele mai vechi din lume.
La vremea lor, erau singurul popor din lume care foloseau cercul la dispozitivele de măsurare a timpului.
Începând cu anul 1995, după studii îndelungate (însă intenţionat ţinute la
subsol), o serie de savanţi americani de prestigiu au ajuns la concluzia
că Potopul descris în Biblie a avut loc pe malul vestic al Marii Negre,
unde locuia o populaţie neaşteptat de dezvoltată (oare, cine?). De
altfel, Olimpul, legendarul munte din mitologia greacă (ULIMP- Lumină
sau Splendoare, în limba traco-dacă), nu era altceva decât muntele
Bucegi [poate "MASIVUL"], pe care - nu întâmplător - dăinuie al doilea Sfinx de pe Pământ.
Istoricul Homer spunea că numai tracii ştiau să lupte călare şi cu
arcul, începând cu mileniul cinci înainte de Cristos.
Traco-dacii se remarcau printr-o corectitudine desăvârşită, toate convenţiile fiind
încheiate verbal şi apoi, păstrate cu sfinţenie.
Lipsa de acasă era semnalată printr-un băţ lăsat la poartă, acesta fiind mai mult decât suficient.
Traco-dacii alcatuiau singura civilizaţie din lume care nu a folosit sclavagismul sub nicio formă a sa.
În jurul anului 1400 Î.C, se construieşte în Tracia nord-Dunăreană, cea
dintâi şcoală cu local de sine stătător de pe Terra, numită
Androniconul, unde preoţii Zamolxieni predau toate disciplinele
universitare începând cu teologia (cultul Zeului Soare şi al celor 12 constelaţii).
Confom mărturiilor rămase posterităţii - ale lui Platon
şi Socrate -, însuşi Pitagora şi-a completat studiile la şcoala
Zamolxiană. Tot ei afirmau că, în acea vreme, în Dacia , existau cei mai
de seamă medici ai timpului.
Istoricul Herodot îi considera pe Cimerieni originari de pe versantul Nord-Estic al Carpaţilor ( Moldova
de astăzi). Apoi, o parte din ei s-au deplasat spre Sud - în Anatolia , unde au fost cunoscuţi ca Cimiry.
Migrand ulterior către Italia, Spania, Anglia şi Irlanda, au fost cunoscuţi sub
denumirea de celţi.
Zona Nord -Dunăreană (România de astăzi) a fost considerată, din vechime,
drept un paradis terestru. Un teren bogat în aproape toate bogăţiile
pământului, cu terenuri agricole (Grânarul Europei de mai târziu),
păşuni întinse, toate formele de relief, un incredibil sistem
hidrografic natural, o zona bine apărată contra majorităţii dezastrelor
naturale etc. Ca un miracol unic al istoriei, locuitorii acestei zone
n-au putut fi alungaţi din vatra strămoşească şi nici deznaţionalizaţi.
Românii păstrează, în continuare, limba, portul, obiceiurile, tradiţiile
strămoşilor de acum 7.000 de ani. Analizele minuţioase de sânge
demonstrează un alt miracol: în ciuda numeroaselor invazii, inclusiv
mult distorsionata ocupaţie romană, ne-am păstrat puritatea genetică,
specifică strămoşilor noştri.
România rămâne un miracol, căruia i s-a prevăzut un viitor mesianic. Profetul
indian Sundhar Singh scria, în 1922, că "românii vor deveni un popor
îndrăgit şi respectat de toate popoarele lumii".
Bibliografie:
- Augustin Deac - Istoria Adevărului Istoric
- P.L.Tonciulescu - Ramania, paradisul regăsit
- Nicolae Densuşianu - Dacia Preistorică- vol.1, 2, 3, 4, 5
- Cornel Bârsan - Revanşa Daciei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu